Mitica Troia...

Continui cu vacanta noastra in Turcia de anul trecut (hm, hm, hm). In drumul nostru catre Kusadasi, ne-am oprit la Troia, pe care abia asteptam sa o revad. Desi imi promisesem ca inainte de a face aceasta vizita la Troia cu copiii, le voi povesti despre Iliada si razboiul troian, si aveam cumparate si carti din care sa le citesc, n-am reusit sa fac ce mi-am propus, si nu am reusit decat sa le fac un scurt rezumat si sa le spun povestea calului troian. Pentru cine alege sa mearga cu masina la Kusadasi, sunt doua locuri mari si late pe care nu trebuie sa le rateze. Unul din ele este Troia.

D'ale Denisei

"Mami, daca tu zici ca e toamna, sa stii ca toamna s-a deghizat in vara!"

Despre meserii...

Eu: Basescu inainte sa fie presedinte, a fost primar. Si inainte sa fie primar, a fost marinar.
Mihnea: Mami, dar Basescu daca acum este presedinte, mai marineaza?

Turcia - the beginning

Am zis ca ar fi destul de nasol sa ma prinda sfarsitul verii fara sa postez aici cea de-a doua iesire la mare de... anul trecut. Totusi. 
Asa ca Turcia e la rand.
Am plecat pregatiti pentru un drum lung si obositor, si daca nu ar fi fost si cateva lucruri foarte faine de vizitat, probabil ca l-as fi si resimtit asa. Destinatia noastra a fost Kusadasi, cu masina, in doua reprize. Bucuresti - Canakkale, Canakkale - Kusadasi.
In Canakkale am avut cazare la hotel Canak - multumitor pentru un hotel de tranzit, cel mai mult am apreciat terasa de pe acoperisul hotelului unde am servit micul dejun, de unde se vedea portul pentru ferry si toata forfota de acolo. Cel mai putin am apreciat felul intortocheat in care a trebuit sa ne invartim cu masina ca sa gasim un loc de parcare in apropierea hotelului (asta pentru ca vroiam sa fim fair si sa nu parcam unde era semnul de oprirea interzisa, chiar langa hotel. Bine, pana la urma acolo am parcat, ca in alta parte n-am gasit la o distanta acceptabila). Ca altfel hotelul era foarte "in plain sight". Seara dupa ce ne-am cazat, am iesit la o plimbare si sa mancam ceva. Aveam chef si de-o bere. Si nu stiu de unde atata ghinion pe mine, pe unde intrebam, nu aveau astia bere. Cu chiu cu vai am gasit la o shaormerie, si aici scotand-o de undeva din spate, si servind-o portionat, la pahar. Deja incepusem usor sa ma panichez si sa ma intreb daca asa o fi peste tot. Din fericire, n-a fost cazul. A doua zi ne aruncam din nou bagajele in masina, si ne continuam drumul nostru spre Kusadasi. Next stop: Troia.

Pfff...

S-au pus panze de paianjen pe blogul asta. Incerc sa il aduc la zi, ca tare neglijat a fost saracul...

D'ale piticilor

De ale lui Mihnea:
-Vezi Denisa, acum amandoi avem lumina la bicicleta, doar ca a ta nu merge, iar a mea e stricata...