Ouranopolis

Ouranopolis ne-a facut cea mai mare surpriza anul acesta. Il mai vizitasem in 2005, cand mi s-a parut un orasel prafuit, adormit, aproape pustiu. Abia daca am gasit si eu atunci un magazin de unde sa-mi cumpar un souvenir. Chiar nici nu il luasem prea mult in calcul, stiind ca nu ai ce face pe acolo. Dar surpriza a fost enorma. Am gasit un Ouranopolis plin de lumini, pensiuni, magazine, taverne, un orasel activ si cochet. Tavernele si barurile pline de tineret, magazine deschise pana seara tarziu, din cand in cand mai trecea fantomatic cate un calugar ca sa nu uitam ca suntem aproape de granita cu muntele Athos. Unde erau toate tavernele si magazinele astea cand am fost noi in acum 6 ani?

Ne-am plimbat seara pe plaja de la iesirea din localitate, unde am gasit niste stanci faine, am profitat sa facem poza noastra traditionala nocturna pe malul marii, am ajuns si eu sa-mi beau mult ravnitul cappuccino dupa cafeaua aia lunga si searbada de la hotel. Am zis ca luam carti de vizita si nume de pensiuni si alte locuri de cazare de acolo, dar n-am mai facut-o.