am plecat spre manastirea Sambata de Sus. Noi am ramas ultimii pentru ca, dupa cum spuneam, porumbul mancat cu o zi inainte fusese tare prost inspirat si toata ziua am tinut-o numai in varsaturi. Manastirea nu m-a impresionat in mod deosebit ca fiind vreun punct de mare spiritualitate, dar arhitectura e frumoasa, si locul in sine e placut.
Si o perla a lui Mihnea in magazinul cu obiecte de cult al manastirii, unde vindeau iconite din acelea mici din carton plastifiat: Mami, imi iei si mie carti din alea de joc cu preoti? 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu