Castelul Huniazilor

Acum ca a venit frigul afara, revin cu nostalgie la vacanta de vara.... Anul acesta am revazut Castelul Huniazilor dupa vreo trei ani, si am avut surpriza placuta sa gasesc turnuri si coridoare nou deschise, la care nu avusesem acces cand am fost in 2008. Asa ca pozele noastre de acest an nu seamana cu cele din 2008.... si a fost interesant sa exploram cotloane si turnuri noi din castel.

Copiii s-au distrat urcand si coborand scari, ascunzandu-se de noi in incaperi intunecoase sau uitandu-se pe fiecare fereastra. La fiecare usa incuiata venea intrebarea: acolo de ce nu avem voie? Impunatorul bust al lui Iancu de Hunedoara a rezistat cu rabdare la hlizelile, alergaturile si galagia facuta de copii, facandu-se ca ploua, dupa cum se vede in poza...

 

Echipa explorand unul din pasajele nou deschise, duce catre un turn...







Coridor pe care nu-l vazusem acum trei ani, lung, larg si luminos...

Geometrie

Teorema lui Mihnea:
"Un patrat este un dreptunghi mai storcit."

Politically correct

Ne imbracam sa iesim afara cu totii, si evident, nu am fost gata toti in acelasi timp. Eu ramasesem mai in urma. Iar Mihnea constata:
- Eu sunt primul gata, Denisa a doua, tati al treilea si mami e ultima...
La care Denisa, pe un ton foarte serios:
- Nu e frumos sa spui asa, mami este a patra...

D'ale piticilor

Una nou nouta:
I-am pus la somnul de pranz astazi, si nu prea aveau chef. Denisa a adormit cu greu, dar Mihnea nimic, statea cu ochii-n tavan. Dupa o serie de intrebari de genul: gata, ne-am trezit? vine Mihnea la mine si ca sa il conving totusi sa doarma, ii zic: mergi si dormi langa tati pe canapea. La care Mihnea ma intreaba: dar pot sa dorm cu ochii deschisi?

D'ale piticilor

Azi am facut pulpe de pui la tava cu tot felul de legume. Ne-am asezat la masa, iar Mihnea cand a vazut farfuria a refuzat pe loc sa manance si a inceput sa se bazaie ca nu mananca pentru ca nu ii place, ca vrea altceva, ca nu ii place cum arata pulpitele asa. Asa ca l-am trimis la culcare. Trei sferturi de ora a stat la el in camera, fara sa se culce, smiorcaindu-se. Dupa trei sferturi de ora, cand noi aproape terminaseram de mancat, l-am adus din nou la masa, si a mancat tot din farfurie. In timp ce mesteca niste carnita, mediteaza Mihnea foarte serios: Cred ca am plans degeaba, ca e bun.

Sambata de Sus

Ziua 2....
am plecat spre manastirea Sambata de Sus. Noi am ramas ultimii pentru ca, dupa cum spuneam, porumbul mancat cu o zi inainte fusese tare prost inspirat si toata ziua am tinut-o numai in varsaturi. Manastirea nu m-a impresionat in mod deosebit ca fiind vreun punct de mare spiritualitate, dar arhitectura e frumoasa, si locul in sine e placut.

Si o perla a lui Mihnea in magazinul cu obiecte de cult al manastirii, unde vindeau iconite din acelea mici din carton plastifiat: Mami, imi iei si mie carti din alea de joc cu preoti?

Transfagarasan

Dupa vacanta noastra greceasca am simtit nevoia sa mai cutreieram si plaiurile noastre, asa ca intr-o miercuri ne-am urcat in masini trei familii si am plecat pe Transfagarasan. Planul nostru initial era sa facem un circuit Transfagarasan-Valea Oltului-Voineasa-Petrosani si la intoarcere sa venim pe Transalpina, deci cat mai landscape oriented posibil.

Ne-am oprit pe drum, inainte de a trece de tunel, la masutele cu tot felul de branzeturi, siropuri si... porumb fiert. Porumbul a fost o idee proasta, dar nu aveam sa aflu decat a doua zi. Ne-am continuat drumul si am poposit putin si la Balea Lac...

insula cu cei mai multi locuitori pe metru patrat:

La plecarea de la Balea Lac am oprit la un viewpoint sa facem niste poze, si am avut surpriza sa dam acolo de un prieten din Bucuresti, care venea din directia opusa si oprise si el bineinteles, tot pentru poze.

Urma sa petrecem urmatoarea noapte la cort, deci ne grabeam putin pentru ca nu stiam nici unde vom pune cortul, nici cat va dura operatiunea. Ne-am oprit la locul de campare de la Cartisoara (multumim pentru pont, Lili!), foarte frumos, amenajat cu loc de gratar, leagan, masa, bancute si o toaleta foarte curata. Aici am avut ocazia sa ne exersam abilitatea de a monta cortul, timp total pana intr-o ora muncind doua persoane, un progres remarcabil fata de anul trecut in Vama Veche unde patru persoane, noi doi si vecinii nostri de cort piratii Gabi&Gabi am reusit sa ridicam cortul in doua ore. Deci voila!

Si privelistea...

Am avut noroc de o vreme incredibila, nici la mare nu a fost atat de cald si placut noaptea la cort. Cel putin anul asta la Vama m-am cam zgribulit. Dupa montat cort a urmat gratar, bere si culcare, ca dimineata plecam la drum... 

To be continued... 

Vali Sterian Amintire cu haiduci

Pestera Alistrati

La plecarea din scurta vacanta in Grecia am ales un traseu special pentru a include si o vizita la pestera Alistrati. De pe bratul Athos am plecat in directia Kavala si la un anumit moment am facut stanga pentru a ne indrepta catre Alistrati. Mi-a placut de greci, stiu sa isi promoveze obiectivele turistice (pana la un punct si am sa va spun mai tarziu de ce...). De placut mi-a placut ca am intalnit indicatoare pentru pestera Alistrati chiar si la mai bine de 50-60 kilometri distanta de obiectivul in sine, pe drumuri care nu duceau neaparat catre pestera. Unul din ele era chiar pe autostrada spre Kavala.

Pestera este la 50 de kilometri de Serres si 20 de Drama, si ca sa ajungi la ea trebuie sa te abati de la drumul principal catre Serres pe un drum ce urca pe dealuri. Ajungem la pestera, ne cumparam bilete si intram cu un grup destul de mare de greci. Desi citisem initial pe net de la altii care au vizitat pestera ca ghizii de acolo sunt cam acri, cam nervosi si cam grabiti, tipa care ne-a condus a fost destul de ok. Doar ca nu prea le rupea cu engleza. Nu conteaza. Ce nu mi-a placut, si aici e minusul pe care il dau si la Alistrati, si la Petralona, este ca sunt interzise fotografiatul si filmatul. Nici macar contra cost nu poti. Nu stiu ce motive ar putea sa invoce si nici nu vroiam sa ma enervez intreband. Motivul invocat de obicei este conservarea pesterii, sa nu deranjezi populatia de lilieci, caldura si lumina de la blitz care cauzeaza dezechilibre in flora pesterii... ok, dar de ce nu se poate fara blitz? Oricum pozele cu blitzul in pestera ies seci si urate, si nu reiese din ele culoarea si lumina. Fara poze. Dar... rules are meant to be broken, deci ne-am tinut si noi dupa grupul de greci asa mai pe la urma, ca nu ne interesa sa ascultam ce explica ghida in greaca si nici nu vroiam sa fim in zona ei de acoperire vizuala.

 Pestera este o bijuterie, este asemanatoare cu pestera Ursilor de la noi, doar ca mult mai bogata in formatiuni, mai spectaculoasa si ceva mai mare. Stalactite, stalagmite, coloane, excentrite, draperii, macaroane, bazine... multe si la tot pasul. Nu e loc unde sa te uiti si sa nu gasesti ceva frumos sau interesant. Cum sa plec de acolo fara poze? Turul a durat cam o ora, si ne-a prins foarte bine o plimbare de o ora la 20 de grade Celsius, dupa cateva ore cu masina sub soarele Greciei.

Alistrati este ultimul loc pe care l-am vazut in vacanta noastra si pe care il recomand.

Am plecat de acolo spre Romania, cu o mica oprire la un fast food si apoi la un supermarket (gasit cu greu deschis duminica dupa-masa, cand toti grecii se odihnesc). In parcare, inainte de a ne sui in masina sa ne indreptam spre granita, ne-a salutat un curcubeu imens.

Incredibila Sithonia

Mai am cate ceva de spus despre Grecia, dar am considerat ca merita un capitol separat. Inca de acasa stabilisem ca trebuie sa dedicam una din zilele noastre de vacanta peninsulei Sithonia, mai bine zis coastei de est a Sithoniei. Asa ca ziua de joi ne trezim devreme, servim micul dejun, ne luam tot ce trebuie pentru plaja si plimbat o zi intreaga cu masina, si plecam. Eu am tinut neaparat sa facem iesirea asta, Sorin cam strambase din nas, si pana la urma s-a dovedit a fi cea mai misto zi din toata vacanta.

Asadar plecam de la hotel si dupa vreo o ora de mers cu masina ochim undeva in departare o plaja mare, lunga si lata. Intram intr-o localitate micuta, si undeva pe partea stanga gasim un drum de acces din pamant, ingust. Mergem cu masina pana dam de nisip, ne instalam pe plaja... si acolo am ramas, vreo doua ore. Am descoperit ca de fapt plaja nu era de capul ei, ci tinea de un complex - Assa Maris - pe care nu-l vazusem initial, fiind bine ascuns dincolo de gard. A fost un moment de relaxare totala, plaja era mare si goala, eram noi si inca vreo cativa turisti cazati la complexul respectiv, dar stateau undeva la mare distanta. In plus, eram foarte incantati ca apa era fara pietre, si mult mai calda decat la noi la hotel, si nici nu batea vant pe plaja. Si nici macar nu intrasem inca pe bratul Sithonia....

Pe la ora 11 ridicam ancora si ne continuam drumul catre bratul Sithonia...
Undeva in drum, inainte de Vourvourou, nu am putut sa nu oprim masina ca sa fotografiem asta:

Oprit, pozat, urcat in masina si continuat drumul. Aveam in lista plajele Karidi, Armenistis si Portokali. Dam la un moment dat de un semn care ne indruma sa iesim din soseaua principala pentru a intra in Vourvourou. Ne conformam si ajungem intr-o localitate micuta, plina de casute si vilute pe stanga si pe dreapta. Multe din ele puteau fi inchiriate. Am trecut si pe langa unul sau doua complexe hoteliere ceva mai mari. Tinem drumul pana cand vedem placuta cu "Karidi". Yupii, am ajuns. Intram pe drumul ingust catre plaja, ne gasim un loc de parcare la umbra paduricii de pini si ne luam umbrele, mingea si geanta de plaja si coboram spre mare. Wow. Incredibil ce impact a avut plaja asta, instantaneu ne-am umplut de fericire. Karidi e o plaja micuta intr-un golf incadrat la capete de niste stanci albe, cu o apa turcoaz, excelenta pentru copiii pentru ca este mica pana foarte departe, iar nisipul este fin aproape ca faina.



Cea mai buna apa pentru balaceala copiilor asta a fost. Daca nu era mingea sau alergatul si stropitul cu apa, era cules de iarba de mare uscata pentru mancarea jucariilor. Plaja fiind mica era destul de aglomerata, dar apa compensa din plin lipsa spatiului pe nisip. Am uitat si de foame, desi era o rulota in parcare unde se vindeau hamburgheri si bere, parca nici pana acolo nu ne-am indurat sa plecam de pe plaja.

Pana la urma am decis ca mai trebuie sa si mergem, mai aveam locuri de vazut.  Asa ca am plecat cu parere de rau de la Karidi si ne-am continuat drumul pe bratul Sithonia spre sud. Pe drum am mai ochit niste locuri pentru plaja, unele cu indicatoare, altele fara. Chiar cand se pregatea Sorin sa propuna sa ne intoarcem la hotel, intrucat era destul de tarziu, aproape ora 4, nu mancase nimeni de pranz si era foarte cald, vedem de sus de pe drum o plaja mare, alba si stralucitoare. Gata, mergem aici sa vedem cum e si dupa aia ne intoarcem, plaja Portokali o lasam pe alta data. Ne apare si indicatorul pentru Armenistis, caci asta era. Mergem pe drumul ce cobora din soseaua principala, la un moment dat parea ca se termina intr-o parcare. In dreapta era intrarea in camping, cu poarta si ghereta de informatii. Sorin lasa masina acolo si o luam pe jos pe langa gardul campingului, catre plaja. O idee nu prea buna, intrucat pe drumuletul acela puteau circula masini, deci am fi putut sa intram si noi tot asa. Data viitoare vom sti.

Si ajungem aici:



De la un capat la altul al plajei mai putin in portiunea de acces dinspre camping, acolo unde se termina nisipul si incepea padurea de pini erau instalate rulote. Am zis pe loc: aici venim la anul. In departare se vedea muntele Athos, in spate o padure umbroasa care adapostea un cartier de rulote si corturi, iar plaja este din granule albe variind intre marimea unui bob de mazare si cea a unui bob de orez. Apa se adanceste destul de repede de la mal, deci pentru copii doar cu colacul se facea balaceala, sau doar pe margine.

Nisipul... chestiile alea mici si tepoase din poza din dreapta sunt de dimensiunea unghiei de la degetul mic, pentru referinta...

Am intalnit aici o familie de romani care stateau chiar in camping, cu cortul. Ne-am interesat si noi de conditii, posibilitati de masa, preturi, ca sa stim la anul cum vom proceda. Nu ne-am hotarat daca inchiriem o rulota, sau mergem si punem cortul. Inca mai trebuie sa vedem ce optiuni pentru aprovizionare avem acolo, deoarece campingul nu este in localitate, si pana la cel mai apropiat supermarket cred ca sunt cel putin 10 km. Exista acolo si restaurant(e), magazine, baruri, dar din cate am inteles de la romanii cu care am vorbit, sunt destul de piperate la pret. Pentru cazarea la rulota insa pretul mi s-a parut rezonabil, dar am un feeling ca e destul de greu sa prinzi un loc, pentru ca nu stiu cat de multe din ele sunt ale campingului si cate sunt ale turistilor. Ne spunea baiatul de la receptie ca grecii isi planteaza rulota acolo toata vara ca sa aiba locul asigurat, si ei vin doar in weekenduri. La plecare am luat un pliant cu ofertele lor. Armenistis a fost ultima din plajele pe care le-am vizitat, mai era si Portokali pe lista, dar deja se facuse tarziu si aveam un drum lung inapoi pana la hotel....



D'ale piticilor

Seara, inainte de culcare...
Mihnea: Mami, pot sa dorm cu Denisa in pat?
Eu (stiind ca in loc de dormit se joaca inca o ora): Nu.
Mihnea: Dar de ce, ca nu vreau sa dorm singur...
Eu: Dar nu dormi singur, dormi cu Denisa in camera... dormi cu noi in casa...
Mihnea: Dar vreau sa dorm in pat cu Denisa...
Eu: Pai uite, dormi in pat cu ursuletul.
Mihnea revoltat: Pai nu, ca ursuletul nu ma ingrijeste, ca e de plus!

Ouranopolis

Ouranopolis ne-a facut cea mai mare surpriza anul acesta. Il mai vizitasem in 2005, cand mi s-a parut un orasel prafuit, adormit, aproape pustiu. Abia daca am gasit si eu atunci un magazin de unde sa-mi cumpar un souvenir. Chiar nici nu il luasem prea mult in calcul, stiind ca nu ai ce face pe acolo. Dar surpriza a fost enorma. Am gasit un Ouranopolis plin de lumini, pensiuni, magazine, taverne, un orasel activ si cochet. Tavernele si barurile pline de tineret, magazine deschise pana seara tarziu, din cand in cand mai trecea fantomatic cate un calugar ca sa nu uitam ca suntem aproape de granita cu muntele Athos. Unde erau toate tavernele si magazinele astea cand am fost noi in acum 6 ani?

Ne-am plimbat seara pe plaja de la iesirea din localitate, unde am gasit niste stanci faine, am profitat sa facem poza noastra traditionala nocturna pe malul marii, am ajuns si eu sa-mi beau mult ravnitul cappuccino dupa cafeaua aia lunga si searbada de la hotel. Am zis ca luam carti de vizita si nume de pensiuni si alte locuri de cazare de acolo, dar n-am mai facut-o.

Our Greek Holiday

Ce repede a trecut vacanta noastra in Grecia, pe care am asteptat-o inca de la inceputul anului..; pe cat de greu treceau saptamanile in asteptarea plecarii, pe atat de repede a trecut timpul acolo. Pe 25 ne-am imbarcat echipa in masina si la miezul noptii am pornit spre Grecia, drum lung, dar merita sa ajungi acolo pentru motivele 1: marea turcoaz, 2: marea turcoaz, 3: marea turcoaz. 4:..... toate celelalte. Printre toate celelalte e drumul cu masina printre tufe de leandri roz si albi, de 3-4 metri inaltime. Sunt golfuletele cu plaja alba stralucitoare pe care le vedeam din masina, ne-am fi oprit la toate daca se putea. Tavernele cochete si atmosfera faina de acolo.

Desi am avut oaresce temeri legate de hotelul unde ne-am cazat, s-a dovedit a fi foarte bine. Camere foarte curate, mancare gustoasa, liniste. Plus apusuri in culori spectaculoase de pe terasa hotelului (locul meu preferat pentru fumat) si niste piscine de vis. Piticii au fost mai incantati de piscine decat de mare, in piscine am reusit sa ii fac sa inoate pe amandoi. Si nu e vorba de piscina lor de copii, de aia s-au plictisit imediat, ci de cea mai mare dintre ele, de peste 2 metri adancime.

Camera noastra avea vedere spre parcarea-gradina. Piticii mei cand am ajuns sus, primul lucru a fost sa se duca glont in balcon, iar Mihnea a exclamat extaziat, aratand un palmier: Oau, ce ananas uriaaaasss!

Apa superba, turcoaz si limpede, fara valuri, ceva pietre aproape de mal, dar mai incolo numai nisip. Chiar daca nu prea s-au inghesuit piticii sa inoate in mare, macar s-au balacit pe langa mal.

Ziua aveam program de plaja dimineata, masa si somn, iar plaja, cina si apoi fie joaca in parcul hotelului, fie plimbat in Ouranopolis, care era la cativa kilometri distanta... a fost si o seara greceasca, si una cu spectacol de magie, dar din motive intemeiate pe care am sa vi le povestesc, am fost prea obositi sa participam.

Family party day

Family party cu serviciul lui Sorin. Locatie super, pe malul lacului Herastrau, pe terasa restaurantului La Gondola. Multe familii cu copii mici si mari, de la bebelusi in carucioare la liceeni, baloane de sapun, picturi pe fata, piscina gonflabila cu mingiute colorate. Thumbs up pentru echipa de la Blu Party, pentru printul care s-a lasat alergat, batut cu sabiile, legat si jumulit de o trupa de pitici:

Pentru mesterul faurar al armelor pentru cruciada:

Pentru Alba ca Zapada, care a pictat fluturasi, inimioare si floricele si alte chestii pink pe fetele fetitelor, si "boys stuff" pe fetele baietilor (Mihnea a fost insa mult prea captivat de piscina cu bile incat sa isi rupa din timpul petrecut acolo ca sa mearga si el la pictat pe fata). Denisa s-a facut o printesa ponei a curcubeului:

Patru ore de distractie pentru cei mici, si tot atatea de relaxare pentru noi. Can't wait for next year's family party day.